În conformitate cu scrisoarea noastră de angajament din 12 ianuarie 2007 și ca răspuns la: (a) întâlnirea noastră din Oregon de la sfârșitul lui februarie; (b) DVD-ul vostru „Structure of His Church” furnizat la sfârșitul lui martie; (c) conversația noastră telefonică din aprilie; și (d) scrisoarea voastră de follow-up din 19 aprilie, vă transmitem acest proiect de memorandum de fundal. Acest proiect de memorandum schițează pretenția His Holy Church („His Church”) că este: (a) o entitate autonomă străină, înființată de o autoritate suverană, Yeshua Hristos, care este regele și marele preot al unui guvern ce își are originea în cele mai vechi timpuri;i (b) necreată nici de un stat, nici de guvernul federal, ci o societate care acordă deplină credință și credit Creatorului său; (c) definită, creată și întemeiată de Dumnezeu ca un trup mondial unit sub o singură formă de guvernare;ii (d) imună față de intruziunile civile asupra structurii sale interne de guvernare; și (e) în siguranță în eforturile sale de a-și îndeplini misiunea creștină și față de provocările potențiale la adresa acesteia.

Așa cum este precizat în scrisoarea noastră de angajament, acest prim memorandum este conceput pentru a expune fundamentul și strategia de bază pentru atingerea mai multor obiective, inclusiv deschiderea și menținerea conturilor bancare și alte activități legate de bunuri utilizate pentru a promova misiunea His Church. Fiind un proiect de memorandum de lucru, este supus revizuirilor pe baza unor intrări ulterioare din partea supraveghetorilor Bisericii.

În acest memorandum am enunțat cinci principii fundamentale, așa cum sunt prezentate în cele cinci subtitluri îngroșate marcate cu cifre romane. Subpunctul A al fiecărei părți dintre acestea cinci prezintă convingerile și credințele biblice ale His Church, reflectate în documentele bisericii și alte materiale furnizate nouă, care reprezintă un precedent necesar pentru ca His Church să: (a) îndeplinească condițiile de a formula pretenții în temeiul Legii Naturii și al Dumnezeului Naturii, având în vedere restricțiile constituționaleiii prezentate în fiecare Subpunct B; și (b) să îndeplinească cerințele necesare pentru recunoașterea comună în dreptul internațional în raport cu considerentele statutare/reglementareiv prezentate în fiecare Subpunct C.

Prin expunerea acestor principii, pretenții și cerințe în această manieră, sperăm că am oferit His Church un fundament solid și un cadru pe baza și în interiorul căruia să construiască astfel încât His Church să-și maximizeze eforturile de a-și îndeplini obiectivele de slujire, inclusiv eforturile sale de a primi și de a utiliza în mod benefic bunuri, atât mobiliare cât și imobiliare, fără o ingerință nejustificată din partea guvernelor locale, statale și federale.

I. HIS CHURCH: O ENTITATE SUVERANĂ CREATĂ ȘI DEFINITĂ DE DUMNEZEU

A. Fundament biblic

His Church este menită să fie Biserica lui Dumnezeu în forma ei originală și pură, ca structură și scop. HHC Free Church Report, pp. 1, 18 (mai 2006). Creată, întemeiată și numită de Yahushua Mesia – Isus Hristos – His Church există în forma revelată, mandatată și proiectată de Dumnezeu în relatarea biblică a Bisericii din primul secol din cartea Faptele Apostolilor. HHC Free Church Report, p. 18.

Creată potrivit legii desăvârșite a libertății, His Church este guvernată exclusiv prin credință, nădejde și dragoste, un trup de credincioși angajați reciproc să se slujească unii pe alții și pe alții, animați doar de dragostea lui Dumnezeu și de dragostea față de aproapele. HHC Free Church Report, pp. 1, 18.

Prin urmare, His Church este „în lume,” dar nu „din lume,” adică „o adunare chemată afară” ca să fie slujitori ai lui Dumnezeu, pentru a învăța și a trăi prin exemplu preceptele Împărăției lui Dumnezeu, conform legilor Împărăției Sale. HHC Free Church Report, p. 2.

B. Recunoaștere constituțională

Potrivit Preface to the United States Code Annotated, Declarația de Independență, Constituția Statelor Unite, Articolele Confederației și Northwest Ordinance constituie „legea organică” a Statelor Unite ale Americii.

După cum atestă clauza de subscriere a Constituției Statelor Unite, Statele Unite ale Americii au devenit o națiune independentă în 1776, anul Declarației. Și, după cum însăși Declarația atestă mai departe, fundamentul legal pe care se sprijină Statele Unite este „legile naturii și ale Dumnezeului naturii,” adică voia lui Dumnezeu revelatăv în natură și în Sfintele Scripturi. Astfel, judecătorul William O. Douglas al Curții Supreme a Statelor Unite observa în 1961:

„Instituțiile societății noastre sunt întemeiate pe credința că există o autoritate mai înaltă decât autoritatea statului; că există o lege morală pe care statul nu are puterea să o schimbe; că individul are drepturi conferite de Creator, pe care guvernul trebuie să le respecte. Declarația de Independență a enunțat tema, acum familiară: ‘Considerăm aceste adevăruri ca fiind de la sine înțelese, că toți oamenii sunt creați egali, că sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, printre care viața, libertatea și căutarea fericirii.’” [McGowan v. Maryland, 366 U.S. 420, 562–63 (1961) (Douglas, J., disident)]

Printre aceste drepturi inalienabile se numără libera exercitare a religiei, asigurată pentru prima dată în Statele Unite, în Virginia, prin Articolul I, Secțiunea 16 a Declarației Drepturilor din 1776, după cum urmează:

„Religia, sau datoria pe care o datorăm Creatorului nostru, și modul de a o împlini, pot fi îndrumate numai de rațiune și convingere, nu prin forță sau violență; și, prin urmare, toți oamenii sunt în mod egal îndreptățiți la libera exercitare a religiei, potrivit dictatelor conștiinței; și este datoria reciprocă a tuturor să practice îngăduința creștină, dragostea și caritatea unii față de alții.” [Articolul I, Secțiunea 16, Virginia Declaration of Rights (12 iunie 1776), reprodus în Sources of Our Liberties, p. 312, R. Perry, ed., ABA Foundation: 1972.]

Central liberei exercitări a religiei și garanției sale este dreptul fiecărui individ de a se alătura altora pentru a formavi „o biserică” și de a stabili acea biserică în acea formă, structură și misiune pe care Fondatorulvii le-a ales, și nu așa cum dictează guvernul civil. Vezi Kedroff v. St. Nicholas Cathedral of the Russian Orthodox Church in North America, 344 U.S. 94, 114–116 (1952), citând favorabil Watson v. Jones, 80 U.S. (13 Wall.) 679 (1872).viii

C. Prescriere legală

După cum a observat expertul în drept bisericesc Richard Hammar:ix

„Termenul ‘biserică’ apare de mai multe ori în Codul Fiscal (Internal Revenue Code). Totuși, termenul nu este niciodată definit.” [R. Hammar, Pastor, Church & Law, p. 223 (CMR Press, ed. a 3-a: 2000) (denumit în continuare Hammar, Church Law)]

Și, pe bună dreptate. După cum a remarcat Curtea Supremă, „[marea] diversitate [de structură și organizare între grupările religioase din această țară] face imposibil, așa cum a intuit Congresul, adoptarea unei reguli unice pentru toate organizațiile legate de biserici.” St. Martin Evangelical Lutheran Church v. South Dakota, 451 U.S. 772, 782, n.12 (1981).

Această realitate nu a descurajat, însă, Serviciul Fiscal Intern (IRS) să încerce să definească o biserică, cel mai recent printr-o formulă în 14 factori care, dacă ar fi aplicată strict, ar putea descalifica chiar „[b]isericile creștine originare descrise în cartea Faptele Apostolilor din Noul Testament.” Vezi R. Hammar, Church Law, p. 231.

Pe baza documentelor furnizate nouă, deși modelată după biserica din Faptele Apostolilor, His Church pare să îndeplinească cel puțin 10 dintre cei 14 factori și — dacă s-ar ridica problema dacă His Church este „o biserică” — nu ar trebui să aibă dificultăți în a se stabili ca „biserică,” chiar și conform formulei în 14 factori a IRS. Vezi, de ex., Christian Echoes National Ministry, Inc. v. United States, 470 F.2d 848 (Curtea de Apel a 10-a, 1972). Totuși, așa cum este notat mai jos, în Partea II, ar fi o încălcare a drepturilor de liberă exercitare ale His Church, în temeiul Legii naturii și al Dumnezeului naturii, să i se ceară să se stabilească drept „biserică” în fața IRS sau a oricărui alt organism guvernamental, prin intermediul formulei IRS ori al oricărei alte formule care nu este întemeiată în Sfintele Scripturi.x Dar nu există nicio garanție că vreo instanță ar menține o astfel de pretenție.

Atâta vreme cât His Church rămâne fidelă doctrinelor și practicilor sale actuale, iar autoritățile civile americane rămân fidele principiului constituțional al liberei exercitări a religiei, pare puțin probabil ca biserica să se confrunte cu perspectiva unei provocări guvernamentale că nu ar fi o biserică. Până în prezent, astfel de provocări apar doar în acele cazuri în care o biserică a fost creată sau folosită ca pretext pentru a evita plata taxelor sau pentru a conferi altfel beneficii financiare unei persoane private. Vezi Hammar, Church Law, pp. 235–38.

Există anumite măsuri care ar putea ajuta chiar și la evitarea suspiciunii unui asemenea pretext sau la respingerea oricărei acuzații de acest fel și, în acest sens, recomandăm ca His Church — dacă nu a făcut-o deja — să întocmească documente adecvate: (a) care prevăd distribuirea bunurilor bisericii către o altă biserică în caz de dizolvare, și (b) care asigură, prin adoptarea și monitorizarea unor proceduri potrivite, că niciun câștig net nu revine în beneficiul vreunei persoane private sau entități non-caritabile. Vezi HHC Free Church Report, p. 115.

Mai mult, recomandăm ca supraveghetorii His Church să fie vigilenți, pentru a nu permite ca o persoană sau persoane să încerce să folosească His Church drept „adăpost fiscal” sau ca parte a unei mișcări de „protest fiscal.”xi
Astfel de demersuri, în trecut, au declanșat verificări și litigii IRS care s-au dovedit nefavorabile autonomiei bisericii. Vezi Hammar, Church Law, pp. 235–39. Practicile bune de ținere a evidențelor sunt, de asemenea, utile în cazul oricărei examinări fiscale IRS a His Church.xii

HRISTOS • BISERICĂ • AUTONOMIE
His Church • Fundament biblic și juridic

His Church: origine divină afirmată și autonomie ecleziastică protejată

His Church afirmă că existența, misiunea și forma sa ecleziastică nu sunt create de stat, ci provin de la Dumnezeu, prin Isus Hristos. Această afirmație trebuie înțeleasă ca declarație teologică despre identitatea Bisericii, nu ca revendicare de suveranitate politică.

Expresia „entitate suverană creată și definită de Dumnezeu” poate fi păstrată numai dacă termenul suverană este explicat în sens spiritual și ecleziastic. Biserica este supusă lui Dumnezeu în credință, doctrină, cult, disciplină și chemarea slujitorilor, dar aceasta nu o transformă într-un stat, guvern străin, entitate extrateritorială sau structură aflată în afara legilor neutre aplicabile proprietății, contractelor, fiscalității și administrării bunurilor. Distincția esențială este între autonomia religioasă, care este protejată, și suveranitatea civilă, pe care o biserică nu o dobândește prin simpla afirmare a originii sale divine.

BISERICĂ • AUTONOMIE • LIBERTATE
Notă juridică și ecleziologică

His Church: origine divină afirmată și autonomie ecleziastică protejată

His Church poate afirma că existența, misiunea și autoritatea sa religioasă provin de la Dumnezeu și nu sunt create de stat. Autonomie ecleziastică ≠ suveranitate politică.

origine divină + autonomie religioasă ≠ imunitate civilă

II. HIS CHURCH: SEPARAREA BISERICII DE STAT

A. Fundament biblic

His Church este instituită prin voia lui Dumnezeu ca o Rânduială (Polity) separată și distinctă de rânduiala civilă care, prin contrast, este instituită între oameni. Fiind în lume, dar nu din lume, biserica locuiește în interiorul granițelor geografice ale rânduielii civile, dar își primește mandatul și autoritatea direct de la Dumnezeu, nu prin patronajul intermediar al guvernului civil. HHC Free Church Report, p. 38.

Ca rânduială independentă și distinctă, His Church este direct „încorporată” (constituită) de Hristos care, prin exemplul Său de conducere slujitoare, îi cheamă pe Supraveghetorii și Slujitorii bisericii să îi slujească pe oameni, mai degrabă decât să își exercite autoritatea asupra lor, așa cum este cazul conducătorilor guvernului civil. HHC Free Church Report, pp. 24 și 38.

În consecință, Scripturile Sfinte interzic His Church să se constituie ca, sau să funcționeze ca, persoană juridică (corporație) în temeiul legilor vreunui guvern civil; a proceda astfel ar însemna o fuziune interzisă a bisericii și a statului, o denunțare a Împărăției lui Dumnezeu și o repudiere a Fondatorului His Church, Isus Hristos. HHC Free Church Report, pp. 24–17, 28–29, 37; His Church, „Statement of Policy Concerning the Subject of Incorporation” (6 decembrie 2006).

B. Recunoaștere constituțională

Autoritățile civile nu au jurisdicție asupra „chestiunilor ecleziastice” de doctrină și credință, inclusiv în problemele guvernării interne a bisericii. Vezi Presbyterian Church in the United States v. Mary Elizabeth Blue Hull Memorial Presbyterian Church, 393 U.S. 440, 443–47 (1969) și Kedroff, 344 U.S. la 116. Astfel, guvernul civil „nu are niciun rol în determinarea chestiunilor ecleziastice [nici măcar] în procesul de rezolvare a disputelor privind proprietatea.” Presbyterian Church in the United States, 393 U.S. la 447.

Clauza de Stabilire (Establishment Clause) a Primului Amendament a fost concepută pentru a „preveni o ‘fuziune a funcțiilor guvernamentale și religioase,’” astfel încât „puterile guvernamentale discreționare să nu fie delegate sau împărtășite instituțiilor religioase” și puterea discreționară de a decide chestiuni de „doctrină și poliție religioasă” să nu fie împărtășită cu autoritățile civile, chiar și într-un caz ce invocă abateri financiare. Vezi Larkin v. Grendel’s Den, 459 U.S. 116, 126–27 (1982); Watson v. Jones, 80 U.S. (13 Wall.) 679, 730 (1872) („Structura guvernului nostru … a asigurat libertatea religioasă împotriva invaziei autorității civile.”) și State of North Dakota ex rel. Heitkamp v. Family Life Services, Inc., 616 N.W.2d 826 (N.D. 2000).

C. Prescriere legală

În concordanță cu politica actuală a Congresului, care evită orice tentativă de a defini o biserică, His Church, pentru că este o biserică, nu este obligată să aplice la Internal Revenue Service pentru recunoașterea statutului său de scutire de impozit. Vezi 26 U.S.C. Secțiunea 508(c)(1). Ea se bucură de un astfel de statut pentru că este o biserică. Prin urmare, nu trebuie să depună un Formular IRS 1023 pentru a stabili statutul de scutire de impozit sau pentru ca donațiile către biserică să fie deductibile fiscal pentru donator. Vezi Tax Guide for Churches and Religious Organizations, p. 3 (IRS Publication 1828).

Deși unele biserici se consideră libere, potrivit doctrinei și practicii lor religioase, să solicite recunoașterea IRS ca entitate scutită de taxe, His Church este constrânsă de doctrina și practica sa religioasă să nu facă acest lucru. Compară Hammar, Church Law, pp. 268–300 cu HHC Free Church Report, pp. 24–27.

De asemenea, în concordanță cu politica actuală a Congresului, care evită orice tentativă de a defini o biserică, His Church, pentru că este o biserică, nu este obligată să depună o declarație informativă de impozitare (adică un Formular IRS 990). 26 C.F.R. Secțiunea 1.6033-2(g). (Deși unele biserici se consideră libere, potrivit doctrinei și practicii lor religioase, să depună o astfel de declarație informativă, His Church este constrânsă de doctrina și practica sa religioasă să nu o facă.) Vezi HHC Free Church Report, p. 26.

Mai mult, în concordanță cu politica actuală a Congresului, care evită orice tentativă de a defini o biserică, His Church, pentru că este o biserică, este protejată de Church Audit Procedures Act, în măsura în care acesta prevede că majoritatea examinărilor fiscale pot fi inițiate doar dacă, pe baza unei declarații scrise privind faptele și circumstanțele, un oficial de rang înalt al Trezoreriei SUA consideră că His Church ar putea să nu fie scutită de taxe sau ar putea derula o activitate comercială nesimilară scopului său. Vezi 26 C.F.R. Secțiunea 7611 și Tax Guide for Churches and Religious Organizations, p. 22 (IRS Publication 1828).

Deși Church Audit Procedures Act ridică o barieră înaltă pentru o examinare fiscală inițiată de IRS și Biserica însăși este străină, biserica nu ar trebui nicidecum să neglijezexiii o bună ținere a evidențelor și o fidelă respectare a principiilor slujirii. Orice efort de a înființa o lucrare care pare o afacere — de ex., o cooperativă de credit (credit union)xiv — va fi atent examinat pentru a se asigura că funcționează ca parte integrantă a slujirii, nu pentru profit, chiar dacă profiturile sunt redirecționate înapoi către slujire.

BISERICĂ • STAT • AUTONOMIE
His Church • Separarea Bisericii de Stat

His Church: rânduială ecleziastică distinctă și limitele separării față de stat

His Church afirmă că Biserica este instituită prin voia lui Dumnezeu ca o rânduială distinctă de ordinea civilă: în lume, dar nu din lume; prezentă în spațiul geografic al statului, dar primindu-și mandatul spiritual de la Dumnezeu, nu din patronajul guvernului civil.

Această afirmație trebuie păstrată ca mărturisire teologică despre originea, autoritatea și guvernarea ecleziastică a Bisericii. Totuși, ea trebuie explicată cu grijă: separarea Bisericii de Stat nu înseamnă imunitate generală față de lege, ci autonomie în chestiunile de credință, doctrină, cult, disciplină, hirotonire și guvernare religioasă. Biserica nu este creată spiritual de stat; dar proprietatea, contractele, fiscalitatea, evidențele și activitățile reglementate trebuie administrate prin norme juridice neutre, fără ca autoritatea civilă să decidă doctrina.

BISERICĂ • STAT • AUTONOMIE
Notă juridică și ecleziologică

His Church: separarea autorității ecleziastice de autoritatea civilă

His Church își poate primi credința, misiunea și conducerea de la Dumnezeu, fără ca activitățile sale patrimoniale și economice să fie scoase din ordinea juridică. Autonomie ecleziastică ≠ imunitate civilă generală.

autoritate de la Dumnezeu ≠ licență religioasă de la stat ≠ ieșire din jurisdicția civilă

III. HIS CHURCH: „O UNIUNE A NĂDEJDII, IUBIRII ȘI SLUJIRII”

A. Fundament biblic

Ca Biserica de la început, His Church este „o uniune a nădejdii, iubirii și slujirii, nu a autorității, puterii și controlului,” legată exclusiv de legile libertății și iubirii, nu de coerciție morală sau obligație de legământ. HHC Free Church Report, p. 20.

Ca Biserica de la început, His Church este întemeiată de un Ordin religios „chemat afară,” compus din Supraveghetori aleși de Dumnezeu, care, sub Votul sărăciei, castității, credinței și ascultării, țin toate lucrurile în trust sacru pentru His Churchxv și care, individual, nu au avere, bogății sau proprietăți. HHC Free Church Report, pp. 34–36, 50–57; Luca 14:33.

Un Ordin religios al His Church ia ființă atunci când trei robi ai lui Hristos, separați asemenea leviților, se adună într-un cuget pentru a stabili un Ordin dedicat îndeplinirii slujirii apostolice care duce la formarea bisericilor locale. Structure of His Church, Cap. 3 (DVD: martie 2007).

Prin slujirea membrilor Ordinului His Church — predicare, învățătură și oferirea de servicii printre oameni — se formează congregații de credincioși, identificate printr-o locație geografică, precum un oraș, cartier sau loc de muncă. Structure of His Church, Cap. 4 (DVD: martie 2007).

Conform Fapte 6:3, prin darurile lor de bunăvoie, o anumită congregație poate alege un membru al Ordinului care să slujească congregației ca slujitor hirotonit și care, dacă este îndrumat de Ordin să răspundă pozitiv chemării, slujește congregația ca slujitor hirotonit fără așteptarea sau obligația unei remunerații pentru acea slujire, ci numai din dragostea lui Hristos, fiind susținut doar de darurile de bunăvoie ale congregației. HHC Free Church Report, pp. 8, 15, 18–19, 20–24, 29, 32–33.

Toate darurile de bunăvoie destinate susținerii unui slujitor hirotonit sunt vărsate în Ordin, care, la rândul său, supraveghează lucrarea slujitorului hirotonit, acoperindu-i nevoile după cum stabilește Ordinul și cum este ratificat de bătrâniixvi ai congregației — nu ca un angajat al congregației, ci ca rob al lui Hristos și membru al Ordinului His Church. HHC Free Church, p. 118. Vezi Matei 20:25; Marcu 10:42; și Luca 22:25. Structure of His Church, Cap. 5–7.

În anumite circumstanțe, o congregație locală a His Church poate fi slujită de un slujitor licențiat care, prin definiție, nu este membru al Ordinului His Church, caz în care slujitorul licențiat este supravegheat de un slujitor hirotonit, conform îndrumării Ordinului, dar primește direct de la congregație daruri de bunăvoie pentru susținerea lui, fără niciun fel de obligație contractuală sau de altă naturăxvii sau de legământ care să oblige congregația să ofere o astfel de susținere.

B. Recunoaștere constituțională

„[O]ri de câte ori chestiuni de disciplină ori de credință sau de regulă, obicei ori lege ecleziastică au fost hotărâte de cel mai înalt dintre forurile judecătorești bisericești la care s-a dus cauza, tribunalelor civile le revine să accepte acele decizii ca definitive și obligatorii pentru ele, în aplicarea lor la cauza aflată în fața lor.” Watson v. Jones, 80 U.S. 679, 727 (1872).

„În această țară, deplinul și liberul drept … de a practica orice principiu religios … care nu încalcă legile moralității și ale proprietății și care nu încalcă drepturile personale, este recunoscut tuturor…. Dreptul de a organiza asociații religioase voluntare … pentru guvernarea ecleziastică a tuturor membrilor individuali, congregațiilor și ofițerilor din cadrul asociației este de necontestat.” Id. la 729 (subl. adăugată).

„[E]ste funcția autorităților bisericești să determine care sunt calificările esențiale ale unui capelan și dacă un candidat le posedă. În absența fraudei, coluziunii sau ai arbitrarului, deciziile tribunalelor bisericești competente în chestiuni pur ecleziastice,xviii chiar dacă afectează drepturi civile, sunt … concludente, deoarece părțile interesate așa le-au stabilit….” Gonzalez v. Roman Catholic Archbishop, 280 U.S. 1, 16–17 (1929).

C. Prescriere legală

Dacă un slujitor este „angajat de o congregație pentru un salariu, [el este] în general un angajat de drept comun, iar venitul din exercitarea slujirii [sale] este considerat salariu în scopuri de impozit pe venit. Totuși, sumele primite de la membrii congregației, cum ar fi taxele pentru oficieri de cununii, botezuri sau alte servicii personale, sunt considerate venit din activități independente.” Publicația IRS nr. 517, p. 2 (subl. adăugată). http://www.irs.gov/publications/p517/ar02.html.

„Dacă [un slujitor este] membru al unui ordin religios care a depus un vot al sărăciei, el este exemptat de plata taxei de Self-Employment pentru câștigurile sale din serviciile calificate pe care le prestează ca agent al bisericii sale sau al agențiilor acesteia. În scopuri de impozit pe venit, câștigurile sunt neimpozabile pentru [el]. Câștigurile [sale] sunt considerate venit al ordinului religios.” Publicația IRS nr. 517, p. 2 (subl. adăugată).

Deși nici Codul Fiscal Intern, nici reglementările IRS nu definesc „ordinul religios,” IRS a „publicat șapte caracteristici asociate tradițional cu ordinele religioase,” și anume: (1) organizația este descrisă în secțiunea 501(c)(3) a Codului; (2) membrii organizației depun un vot de a trăi sub un set strict de reguli care cer autojertfire morală și spirituală și dedicare la obiectivele organizației cu prețul bunăstării lor materiale; (3) finalizarea cu succes a programului de formare și a perioadei de probă a organizației, asumând un angajament pe termen lung față de organizație (de regulă mai mult de 2 ani); (4) organizația este sub controlul și supravegherea unei biserici sau este semnificativ finanțată de o biserică, o convenție bisericească sau o asociație de biserici; (5) membrii trăiesc în mod normal împreună, ca parte a unei comunități, și sunt ținuți la un nivel semnificativ mai strict de disciplină morală și religioasă decât cel cerut membrilor laici; (6) membrii organizației lucrează sau slujesc cu normă întreagă pentru obiectivele religioase, educaționale sau caritabile ale organizației; și (7) membrii participă regulat la activități precum rugăciune publică și privată, studiu religios, învățare, îngrijirea celor vârstnici, activitate misionară sau reformă/reînnoire bisericească. Îndeplinirea tuturor celor șapte caracteristici este determinativă, dar o organizație care nu îndeplinește una sau mai multe poate totuși să se încadreze în standardul IRS pentru „ordin religios.” R. Hammar, Pastor, Church and Law, pp. 245–46.

Un membru al unui ordin religios nu are nevoie să solicite IRS scutirea de impozitare, deși el sau organizația pot face acest lucru. Pe de altă parte, dacă un membru sau o organizație a ales anterior acoperirea prin Social Security, acea alegere este irevocabilă. Publicația IRS nr. 517, pp. 3, 5.

Scutirea se aplică numai „câștigurilor primite pentru servicii calificate,” nu pentru „muncă pentru o organizație din afara comunității religioase a membrului sau muncă necerută ori nedesfășurată în numele ordinului religios.” Publicația IRS nr. 517, pp. 3, 5, 10–11.

Regulile aplicabile membrilor unui ordin religios care au depus un vot al sărăciei se aplică „plății pentru serviciile prestate ca agent al ordinului și în exercitarea îndatoririlor cerute de ordin” numai dacă, și numai dacă, membrul renunță la plată și o cedează ordinului, iar, în mod implicit, ordinul determină nivelul de sprijin pentru hrană, îmbrăcăminte, locuință etc. pe care îl va primi membrul. Publicația IRS nr. 517, p. 16.

În scopuri de taxe pe angajare, orice bani furnizați prin daruri de bunăvoie pentru susținerea unui slujitor licențiat, care nu este membru al unui ordin religios, sunt excluși din taxele pe angajare care altminteri ar fi datorate de congregație dacă munca slujitorului licențiat este „în exercitarea slujirii [sale] ,” adică: conducerea închinării religioase, slujirea sacramentelor și îndeplinirea altor îndatoriri potrivit învățăturilor și practicilor religioase ale His Church. Vezi 20 C.F.R. Secțiunea 404.1023. Totuși, acestea sunt tratate ca venit din activități independente (“SE” – Self-Employment) în scopuri de asigurări sociale, dacă nu există scutire.

În scopuri de SE tax, suma plătită ca daruri de bunăvoie pentru susținerea unui slujitor licențiat, care nu este membru al unui ordin religios, este supusă SE tax, cu excepția cazului în care slujitorul solicită o exemptare de la IRS și îndeplinește condițiile pentru exonerare, și anume: (a) depunerea Formularului 4361; (b) opoziția la plata taxei are la bază obiecția de conștiință religioasă față de „asigurarea publică,” nu motive economice; (c) organismul de licențiere al HHC a fost informat despre obiecția religioasă de conștiință a membrului; (d) organismul de licențiere al HHC este scutit de taxe; (e) congregația HHC este o biserică; (f) nicio alegere anterioară de a plăti SE tax ca slujitor; și (g) certificarea către IRS că cererea se bazează pe temeiurile specificate în Formularul 4361.xix Vezi Publicația IRS 517, pp. 1–2, 5–6.

Un slujitor licențiat estexx obligat să plătească impozit pe venit pentru darurile de bunăvoie primite de el pentru serviciile sale chiar dacă congregația nu este obligată prin contract, legământ sau altfel să plătească pentru astfel de servicii, aceste daruri de bunăvoie fiind considerate venit primit pentru servicii prestate.

NĂDEJDE • IUBIRE • SLUJIRE
His Church • Ordin • Slujire

His Church: o uniune a nădejdii, iubirii și slujirii

His Church este descrisă ca o uniune întemeiată pe nădejde, iubire și slujire, nu pe dominație, constrângere, putere politică sau control lumesc. Această afirmație trebuie păstrată ca principiu spiritual, dar explicată atent atunci când este aplicată Ordinului, voturilor, darurilor, întreținerii slujitorilor și tratamentului fiscal al veniturilor.

În centrul acestei secțiuni se află o idee frumoasă, dar și delicată: autoritatea în Biserica lui Hristos trebuie să fie autoritate de slujire, nu autoritate de stăpânire. Totuși, o comunitate religioasă stabilă are reguli, voturi, chemări, supraveghere, administrare și responsabilități. De aceea, explicația trebuie să distingă între slujirea necoercitivă, obligațiile canonice asumate voluntar și efectele juridice sau fiscale ale relațiilor dintre Ordin, congregație și slujitori. Formula de bază este aceasta: iubirea exclude dominația, dar nu exclude rânduiala; voturile sunt asumate voluntar, dar nu sunt lipsite de consecințe; darurile pot fi libere, dar nu sunt automat neimpozabile; iar slujitorul poate fi rob al lui Hristos fără ca termenii fiscali și civili să dispară.

NĂDEJDE • IUBIRE • SLUJIRE
Notă juridică, fiscală și ecleziologică

His Church: „o uniune a nădejdii, iubirii și slujirii”

Autoritatea poate fi înțeleasă ca slujire, iar patrimoniul poate fi administrat pentru misiunea comună. Efectele fiscale depind însă de Ordinul real, agenție, vot, control și natura fiecărei plăți. Idealul religios ≠ clasificare fiscală automată.

autoritate ca slujire + voturi autentice ≠ neimpozitare automată

IV. HIS CHURCH: O PĂRTĂȘIE RECIPROCĂ A CARITĂȚII

A. Fundament biblic

Creată potrivit legii desăvârșite a libertății, His Church este guvernată exclusiv prin credință, nădejde și caritate în slujire reciprocă și slujire față de alții, animată numai de dragostea lui Dumnezeu pentru Biserica Sa și de dragostea creștină unii pentru alții și sub nicio altă obligație. HHC Free Church Report, pp. 1, 18.

Niciun Slujitor hirotonit aflat sub votul sărăcieixxi al His Church nu caută în afara Bisericii sau a propriei familii asistență ori caritate în vreme de nevoie, ci toate nevoile materiale sunt acoperite în cadrul părtășiei bisericii poporului sau în cadrul familiilor bisericii. Alți slujitori și Congreganțixxii se află într-un proces de pocăință, căutând împărăția și neprihănirea ei. HHC Free Church Report, p. 20.

His Church funcționează ca un sistem gestionat intern de caritate pentru menținerea și hrănirea unui popor liber sub Dumnezeu, furnizând documente fiabile privind nașteri, decese, căsătorii și alte relații de identificare ca mijloc de administrare și protecție pentru Biserica liberă și congregația liberă. HHC Free Church Report, pp. 39–43.

His Church recunoaște, totuși, că guvernele civile sunt guvernate prin putere și autoritate, inclusiv puterea de a impune și colecta impozite care nu pot fi evitate legal deoarece astfel de venituri fiscale sunt alocate programelor care intră în jurisdicția bisericii. Acea putere și autoritate a guvernelor civile de a taxa este dată prin consimțământul celor guvernați, adesea contrar voii lui Dumnezeu. Vezi Romani 13.xxvii

Membrii, slujitorii și His Church, în sine, urmează învățătura Întemeietorului His Church, Isus Hristos, care i-a instruit pe toți credincioșiixxiv să dea Cezarului ce este al Cezarului, dar și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Vezi Matei 22:17, 22. Sarcina Bisericii este să îi ajute pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu, la preceptele și căile Sale sub un alt Împărat, Isus. Fapte 17:7, Ioan 19:1, Matei 2:2, Ioan 18:37. Această întoarcere, sau pocăință, trebuie să se facă în neprihănire și fără ofensă. Vezi Matei 17:24–27, Luca 16:9.

B. Recunoscut constitutional

„În această țară, deplinul și liberul drept … de a practica orice principiu religios … care nu încalcă legile moralității și ale proprietății și care nu încalcă drepturile personale, este recunoscut tuturor.” Watson v. Jones, 80 U.S. 679, 728 (1872).

Deși nu a fost stabilit în mod autoritativ că Free Exercise Clause (Clauza privind Liberul Exercitiu) asigură scutirea de taxe pentru biserici, a fost stabilit în mod autoritativ că scutirea proprietății bisericii de la impozitare nu încalcă Clauza de Întemeiere (Establishment Clause). Walz v. Tax Commission, 397 U.S. 664 (1970).

Deși a fost stabilit în mod autoritativ că statutul de scutire fiscală poate fi retras școlilor religioase, o astfel de neacordare a statutului de scutire se bazează pe interesul guvernului civil în educația laică, „nu cu bisericile sau alte instituții pur religioase.” Bob Jones University v. United States, 461 U.S. 574, 604, n.29 (1983).

Clauza privind Liberul Exercitiu nu asigură vreun drept de a nu plăti o taxă chiar și atunci când contribuabilul este, ca chestiune de credință și practică religioasă, nu doar împotriva taxei, ci și împotriva primirii oricărui beneficiu din programul finanțat prin acea taxă. United States v. Lee, 455 U.S. 252 (1982).

Clauza privind Liberul Exercitiu nu scuză o persoană „de la conformarea cu o condiție care este obligatorie pentru toate celelalte persoane care caută … beneficii de la Guvern.” Prin urmare, impunerea ca beneficiarului unui program guvernamental să utilizeze Numărul de Securitate Socială (SSN) ca număr de identificare drept condiție prealabilă pentru obținerea beneficiilor de asistență socială sau cerința ca o persoană să nu fi fost condamnată pentru o infracțiune ca o condiție prealabilă pentru primirea beneficiilor de șomaj este constituțională. Vezi Bowen v. Roy, 476 U.S. 693, 703 (1986) și Employment Division, Dept. of Human Resources v. Smith, 494 U.S. 872 (1990).

A solicita în mod afirmativ unei persoane să primească un beneficiu guvernamental, a cărui primire ar încălca credința și practica religioasă a acelei persoane — sau să se identifice (a) printr-un SSN, așa cum este prevăzut în 42 U.S.C. Secțiunea 405(c)(2)(C), sau (b) printr-un SSN sau EIN, conform reglementărilor federale ce guvernează identificarea clienților la deschiderea și menținerea conturilor bancare (vezi 31 C.F.R. Secțiunea 103.121) — a cărui posesie este o condiție pentru primirea unui beneficiu — poate încălca în mod neconstituțional liberul exercițiu al religiei cuiva. Vezi Bowen v. Roy, 476 U.S. la 703.

Totuși, nu este clar dacă Clauza privind Liberul Exercitiu din Constituția Statelor Unite ar proteja o persoană împotriva obligației impuse prin lege fie (a) de a participa la un program de beneficii guvernamentale care încalcă credințele și practica religioasă ale acelei persoane, fie (b) de a se identifica printr-un număr emis de guvern ca o condiție prealabilă pentru accesul la un beneficiu. Vezi Employment Div. Dept. of Human Res. of Oreg. v. Smith, 494 U.S. 872 (1990). Vezi de asemenea M. Staver, Faith and Freedom, pp. 93–111 (ed. a 2-a, 1995).

C. Prescriere legală

Există numeroase statute și reglementări care, la prima vedere, par să ceară unei persoane să se identifice cu un SSN sau un alt număr emis de guvern ca o condiție prealabilă pentru primirea unui beneficiu. Vezi, de ex., 42 U.S.C. Secțiunea 666(13) (licențe profesionale de stat, de conducere, ocupaționale, recreaționale și de căsătorie); 31 U.S.C. Secțiunea 5318(l) (conturi bancare); 31 C.F.R. Secțiunea 103.121 (conturi bancare).

Ar putea constitui o încălcare fie a Religious Freedom Restoration Act federal (sau a legilor comparabile din 12 state) fie a unei prevederi constituționale statale care protejează dreptul conștiinței religioase ca un guvern să ceară unei persoane fie (a) să participe la un program guvernamental care încalcă credințele și practica religioasă ale acelei persoane, fie (b) să se identifice printr-un număr emis de guvern ca o condiție prealabilă pentru accesul la un beneficiu. Vezi 42 U.S.C. Secțiunea 2000bb și urm. (Legea federală privind Restaurarea Libertății Religioase — RFRA). Vezi, de ex., Articolul I, Secțiunea 16 din Constituția statului Minnesota („[Orice] control sau interferență cu drepturile conștiinței [nu va] fi permis … dar libertatea conștiinței astfel garantată nu va fi interpretată în sensul de a scuza acte de licențiozitate sau de a justifica practici incompatibile cu pacea și siguranța statului”); și Idaho Code Secțiunea 73-401, și urm. (Free Exercise of Religion Act).

În general, astfel de acte de protecție a libertății religioase sau prevederi constituționale cer ca persoana să demonstreze că legea îi „împovărează substanțial” credințele și practicile religioase, ceea ce, la rândul său, poate fi justificat doar dacă guvernul poate demonstra că are un interes guvernamental imperios în a împovăra practica și credința religioasă a unei persoane și că o astfel de povară este necesară deoarece nu are o alternativă rezonabilă pentru protejarea acelui interes imperios. Vezi Gonzalez v. O Centro Esp. Benef. Uniao Do Vegetal, — U.S. —, 126 S.Ct. 1211 (2006) (RFRA federal); State v. Hershberger, 462 N.W.2d 393 (Minn. 1990) și Horen v. Commonwealth of Virginia, 479 S.E.2d 553, 557–560 (Va. Ct. App. 1997).

CARITATE • LIBERTATE • SLUJIRE
His Church • Legea libertății

His Church: o părtășie reciprocă a carității

Creată potrivit legii desăvârșite a libertății, His Church este prezentată ca o comunitate guvernată prin credință, nădejde și caritate, în slujire reciprocă și slujire față de alții. Fundament biblic și analiză juridică

Tema centrală nu este doar ajutorarea celor aflați în nevoie, ci formarea unui popor liber sub Dumnezeu, capabil să își poarte poverile prin daruri de bunăvoie, fără a confunda caritatea creștină cu o pretinsă imunitate generală față de normele juridice neutre. Caritatea este substanța vizibilă a libertății; responsabilitatea este dovada că libertatea nu a devenit pretext.

CREDINȚĂ • NĂDEJDE • CARITATE
Notă teologică, constituțională și fiscală

His Church: o părtășie reciprocă a carității

Ajutorarea reciprocă poate constitui exercitarea autentică a religiei. Ea nu transformă însă fiecare plată în caritate și nu creează o scutire generală de la obligațiile civile. Caritate religioasă ≠ imunitate juridică.

ajutor reciproc + autonomie ecleziastică ≠ suveranitate civilă

V. HIS CHURCH: DEȚINEREA PROPRIETĂȚII PENTRU FOLOSINȚĂ BENEFICĂ

A. Întemeiat biblic

Conform Fapte 5:32–37, slujitorii din biserica primară nu revendicau nicio proprietate ca fiind a lor; dimpotrivă, credincioșii „aveau toate în comun,”xxv ceea ce i-a determinat pe unii, precum Barnaba, să vândă tot ce aveau pentru folosul apostolilor, iar pe alții să vândă și să dea ceea ce era suficient pentru a acoperi nevoile tot mai numeroase ale trupului de credincioși.

În consecință, Ordinul His Church, alcătuit din slujitori supraveghetori sub un Jurământ de Sărăcie, asemenea lui Barnaba, deține în încredințare sacră tot ceea ce i se dă pentru răspândirea și practicarea evangheliei împărăției, iar orice proprietate deținută de un membru al Ordinului este aceea atribuită acelui membru de către Ordin. HHC Free Church Report, pp. 50–51, 55, 95, 100–101.

Doar acei credincioși chemați ca Slujitori Hirotoniți trebuie să se dezică de orice proprietate deținută în mod privat. Ceea ce primesc astfel de Slujitori Hirotoniți aparține lui Hristos și, astfel, este deținut în comun cu alți Slujitori Hirotoniți, ca parte a unui ordin religios sub un jurământ de sărăcie. Scrisoare de la fratele Gregory Williams către Herbert W. Titus („Scrisoarea Williams/Titus”), p. 1, 19 aprilie 2007.

Membrii obișnuiți ai congregațiilor His Church și slujitorii licențiați pot deține proprietăți reale și personale care să fie folosite și distribuite pe baza legii iubirii. Vezi Fapte 4:34 și 5:4.

Congregațiile locale His Church se adună în mod normal în case deținute privat sau în alte clădiri deținute privat, precum un loc de muncă sau un birou, ori în spații deschise publicului, în zona geografică deservită de congregație, așa cum era cazul bisericii din primul secol. Vezi Fapte 5:42. Vezi, de asemenea, Fapte 2:46; Romani 16:5; 1 Corinteni 16:19; Coloseni 4:15; Filimon 2. Scrisoarea Williams/Titus, p. 2.

Totuși, astfel de congregații pot alege să obțină o clădire sau o altă proprietate, reală ori personală, care să fie folosită exclusiv în scopuri de slujire, deținând acea proprietate în încredințare pentru beneficiul slujirii. Scrisoarea Williams/Titus, p. 2.

Deși corpul supraveghetorilor nu are autoritatea de a guverna vreo proprietate, reală sau personală, deținută de o congregație His Church și nici de a interzice o astfel de achiziție, congregațiilor locale li se cere să folosească mare prudență pentru ca asemenea achiziții să nu împiedice desfășurarea slujirii. Scrisoarea Williams/Titus, p. 3.

B. Recunoscut constitutional

„Dreptul de a organiza asociații religioase voluntare pentru a ajuta la exprimarea și răspândirea oricărei doctrine religioase … și pentru guvernarea ecleziastică a tuturor membrilor individuali, congregațiilor și ofițerilor din cadrul asociației generale, este de necontestat. Toți cei care se alătură unui astfel de corp o fac cu consimțământul implicit față de această guvernare și sunt obligați să i se supună. Dar ar fi o iluzie zadarnică și ar duce la subminarea totală a unor astfel de organisme religioase dacă oricine s-ar considera vătămat de una dintre deciziile lor ar putea face apel la instanțele laice pentru a le răsturna.” Kedroff v. St. Nicholas Cathedral, 344 U.S. la 144–45, citând din Watson v. Jones, o cauză a Curții Supreme din 1872.

În disputele privind proprietatea imobiliară între facțiuni ale unei biserici, „instanțele civile nu auxxvi niciun rol în determinarea chestiunilor ecleziastice în procesul soluționării litigiilor de proprietate,” dar astfel de instanțe pot exercita jurisdicție asupra acestor controverse atâta timp cât aplicăxxvii „principii neutre de drept utilizabile în toate litigiile privind proprietatea,” cum ar fi frauda, coluziunea sau arbitrariul. Presbyterian Church in the U.S.A. v. Mary Elizabeth Blue Hull Memorial Presbyterian Church, 393 U.S. la 449–51.

„Statul are un interes evident și legitim în soluționarea pașnică a disputelor de proprietate și în asigurarea unui forum civil în care proprietatea bisericii să poată fi determinată în mod concludent,” iar în acest scop poate examina anumite documente religioase, precum o constituție a bisericii, pentru limbaj de trust sau alte formulări, pentru a stabili intenția bisericii cu privire la dispoziția finală a proprietății în caz de dispută. Vezi Jones v. Wolf, 443 U.S. 595 (1979).

C. Prescris legislativ

„În general, o asociație neîncorporată este creată prin asocierea voluntară a două sau mai multe persoane sub un nume comun pentru un scop anume.” În unele state au fost adoptate legi care permit, dar nu impun, ca asociațiile neîncorporate să fie organizate într-un mod mai formal. Vezi R. Hammar, Church Law, p. 268.

În mod obișnuit, membrii unei asociații neîncorporate adoptă reguli pentru administrarea internă a treburilor lor, incluzând autoritatea asociației de a dobândi și transfera proprietăți, precum și modalitățile prin care astfel de dobândiri și transferuri sunt realizate, precum și statutul proprietății la dizolvarea asociației. Id.

Dacă legea statului nu prevede altfel, o biserică neîncorporată ar fi considerată o asociație neîncorporată și, ca atare, incapabilă să dețină titlul asupra oricărei proprietăți, neeligibilă să încheie orice contract și, în general, incapabilă să dea sau să fie dată în judecată. Vezi id., pp. 261–263.

Hotărâri judecătorești recente au stabilit, totuși, că membrii individuali ai unei asociații neîncorporate pot fi răspunzători pentru datoriile bisericii, dacă există, și pentru persoanele vătămate pe proprietatea asociației prin conduita neglijentă a altor membri. Vezi id., pp. 265–267.

Multe state permit ca o asociație neîncorporată să dețină sau să transfere titlul de proprietate în numele unor fiduciari (trustees) care acționează în numele asociației. Id., p. 263.

Pentru a asigura statutul de scutire fiscală la IRS, orice proprietate deținută de biserică, ca asociație neîncorporată, trebuie să îndeplinească toate condițiile pentru statutul de entitate scutită, inclusiv o clauză ca, la dizolvare, proprietatea să revină unei organizații caritabile și ca niciuna dintre proprietăți să nu fie deținută în beneficiu privat (private inurement).

Dacă proprietatea ar fi sau nu scutită de taxe statale și locale depinde de legea statului și ale autorităților locale.

În general, amplasarea și edificarea unei clădiri dedicate exclusiv slujirii bisericii, precum și utilizarea locuințelor sau a altor clădiri deținute privat, sunt supuse legilor locale de urbanism (zoning). Vezi Hammar, Church Law, pp. 248–255.

Cu toate acestea, Religious Land Use and Institutionalized Persons Act impune limite semnificative asupra aplicării legilor de zonare și protejare a patrimoniului construit care „impun o povară substanțială asupra exercițiului religios al unei persoane, inclusiv al unei adunări sau instituții religioase,” sau discriminează împotriva unei adunări ori instituții religioase, sub rezerva anumitor condiții jurisdicționale. Vezi 42 U.S.C. Secțiunea 2000cc (a) și (b). Vezi și R. Stoner și A. Picarello, Jr., „The Religious Land Use and Institutionalized Persons Act of 2000: A Constitutional Response to Unconstitutional Zoning Practices,” 9 Geo. Mason L. Rev. 929–1001 (2001).

PROPRIETATE • TRUST • SLUJIRE
His Church • Fundament biblic, ecleziastic și juridic

His Church: deținerea și administrarea proprietății în beneficiul slujirii religioase

Bunurile consacrate slujirii pot fi considerate, în plan teologic, „ale lui Hristos”; pentru a produce efecte civile previzibile trebuie însă clarificate titlul juridic, administrarea fiduciară, folosința și destinația finală.

Modelul His Church distinge între proprietatea personală a membrilor, renunțarea Slujitorilor Hirotoniți aflați sub Jurământ de Sărăcie și bunurile dobândite ori administrate de congregații pentru scopuri de slujire. Ideea centrală: consacrarea religioasă nu trebuie anulată de forma civilă, dar nici forma civilă nu poate fi înlocuită numai prin limbajul consacrării.

BISERICĂ • ÎMPĂRĂȚIE • FIDELITATE
His Holy Church • Natură străină • Separare jurisdicțională

Natura „străină” a Bisericii: apartenență, autoritate, voturi și libertate sub Dumnezeu

Biserica este numită „străină” nu pentru că ar proveni dintr-o altă țară, ci pentru că își revendică originea, identitatea, legea, autoritatea și scopul de la Isus Hristos, nu de la puterile civile ale lumii.

Expresia descrie o separare spirituală și ecleziastică: Biserica este prezentă în lume și slujește oamenilor, dar nu trebuie să-și primească mandatul, doctrina, disciplina sau caracterul de la sistemele politice. Adevărata separare nu este demonstrată numai prin documente sau denumiri, ci printr-o viață de sărăcie lipsită de interes personal, ascultare lipsită de tiranie, castitate lipsită de alianțe compromițătoare și caritate lipsită de constrângere.