Trupul lui Hristos

Biserica, ca Trup al lui Hristos sau Corpus Christi, ¹ [1] Corpus Christi — Trupul lui Hristos Expresia Corpus Christi înseamnă „Trupul lui Hristos”. În această perspectivă, Biserica nu este în primul rând o instituție religioasă creată de oameni, ci un trup viu întemeiat de Hristos, chemat să lucreze potrivit poruncilor, rânduielilor și naturii Sale. Dacă Biserica urmează directivele lui Hristos, ea funcționează ca o „corporație” a Lui în sensul vechi al cuvântului: un trup unit printr-un cap, o chemare, o rânduială și o lucrare comună. Capul nu este statul, nici o ierarhie omenească ce exercită autoritate asupra altora, ci Hristos Însuși. De aceea, adevărata întrebare nu este doar dacă oamenii se numesc creștini, ci dacă trupul lor social, economic și spiritual funcționează după directivele lui Hristos: prin iubire, slujire, daruri de bunăvoie și grijă reciprocă. Închide × a fost întemeiată de El și ar fi corporația lui Hristos dacă ar urma directivele Lui.
Ea funcționează prin cei care urmează Calea iubirii, prin caritate, în slujire pentru, prin și către oameni și slujitori, în lume, dar nu din lume. ² [2] „În lume, dar nu din lume” A fi „în lume” înseamnă a trăi printre oameni, în realitatea concretă a nevoilor, muncii, familiei, suferinței, economiei și responsabilității zilnice. Biserica nu este chemată să fugă din lume, ci să slujească în mijlocul ei. A nu fi „din lume” înseamnă însă a nu-și lua viața, siguranța, identitatea și mijloacele de la sistemele lumii. Trupul lui Hristos nu se zidește prin constrângere, impozitare, patronaj politic sau dependență de „binefăcători” care exercită autoritate asupra oamenilor. Calea lui Hristos este o ordine alternativă: slujirea se face prin iubire, caritate și daruri de bunăvoie, nu prin forță. De aceea Biserica poate fi prezentă în lume fără să fie definită de lumea care funcționează prin putere, frică, datorie și control. Închide ×
Ce lume?
Mijlocul și metoda Trupului lui Hristos au fost caritatea fierbinte a poporului, prin daruri de bunăvoie oferite în iubire pentru a asigura o slujire zilnică. ³ [3] Caritatea fierbinte și slujirea zilnică „Caritatea fierbinte” nu descrie o emoție religioasă izolată, ci o practică socială concretă. În Biserica vie, iubirea trebuia să devină mijlocul prin care nevoile reale ale oamenilor erau întâmpinate fără constrângere. Darurile de bunăvoie arătau că poporul nu era unit prin obligații impuse de un sistem centralizat, ci prin credință, nădejde și dragoste. Aceasta era diferența dintre Trupul lui Hristos și trupurile politice ale lumii: unul trăia prin dăruire liberă, celălalt prin taxe, datorii, privilegii și dependență. Slujirea zilnică presupunea o rețea vie de responsabilitate, în care oamenii aveau grijă unii de alții prin slujitori recunoscuți, nu prin conducători care își impuneau voia asupra celorlalți. Închide ×
Religia curată este aceea în care întreaga asistență socială a societății creștine se manifestă prin Legea desăvârșită a libertății. ⁴ [4] Legea desăvârșită a libertății „Legea desăvârșită a libertății” arată că adevărata religie nu poate fi despărțită de libertatea conștiinței și de responsabilitatea personală. Asistența socială a unei societăți creștine nu trebuie să se nască din constrângere, ci din dragoste lucrătoare. Când ajutorul pentru săraci, văduve, orfani sau cei aflați în nevoie este administrat prin putere coercitivă, el încetează să mai fie caritate în sensul biblic. Devine o distribuire controlată de autoritate, iar beneficiarul este atras într-o relație de dependență față de cei care oferă pâinea. Religia curată păstrează ajutorul în spațiul libertății: oamenii dăruiesc pentru că iubesc, slujitorii administrează fără să stăpânească, iar comunitatea rămâne unită prin credință și responsabilitate, nu prin frică sau obligație legală. Închide × Creștinii nu te-ar îndemna să te rogi Părinților pământului, nici să mănânci bucatele alese ale conducătorilor de la mesele templelor lor. ⁵ [5] Părinții pământului și mesele conducătorilor Expresia „Părinții pământului” indică acele autorități omenești care pretind rolul de sursă ultimă de protecție, hrană, siguranță și ordine socială. În contrast, Hristos îi învață pe oameni să se roage Tatălui din ceruri, nu puterilor pământești. „Bucatele alese ale conducătorilor” evocă ispita dependenței de mesele celor puternici: ajutor, hrană sau beneficii oferite într-un cadru care cere loialitate, supunere sau participare la sistemul lor. În limbaj biblic, masa conducătorului poate deveni o cursă atunci când înlocuiește grija liberă a comunității cu dependența față de putere. De aceea, Biserica nu trebuia să îndrume poporul către mesele templelor lumii, ci să ridice o masă a slujirii libere, susținută de iubirea și darurile poporului lui Dumnezeu. Închide ×

Vezi capitolul 15 din cartea Legămintele Zeilor : Trupul lui Hristos vs. Trupul Statului.

Există numeroase doctrine create de oameni, întemeiate pe puțin mai mult decât pe câteva locuri din Biblie în care apare expresia „trupul lui Hristos.”^[1]

Trebuie să înțelegem expresia „trupul lui Hristos” și de ce acesta nu ar fi parte a lumii, nici măcar parte a trupului Statului.

Prin folosirea substantivului grec πολίτευμα (politeuma)^[2] în Filipeni, Pavel spune literalmente că „administrarea treburilor civile,” cetățenia noastră, nu este a „lumii” Romei, ci este în Împărăția cerurilor,^[3] care a fost rânduită^[4] de Isus Hristos, un alt Împărat,^[5] pentru cei care se pocăiesc, caută Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea lui Dumnezeu.

Nu trebuie să fim induși în eroare să credem că Pavel sugerează că ar trebui doar să „vorbim cu cerul” prin această traducere înșelătoare a lui politeuma^[2] când termenul este clar definit ca „administrarea treburilor civile sau a unei comunități (commonwealth)” și provine din termenul politeuomai.

Pentru a înțelege folosirea unică a lui politeuma^[2] și a termenului politeuomai,^[6] ajută să știm că ele provin din cuvântul grec polites,^[7] care înseamnă în mod constant cetățean, și polis, care înseamnă cetate.^[8]

Biserica modernă nu mai este „o cetate (polis)^[8] așezată pe munte,” nici „lumina lumii,”^[9] pentru că a devenit din lume: dorește bucatele ei și este dispusă să se muște unii pe alții prin oamenii care se numesc binefăcători, dar exercită autoritate unii peste alții.^[10]

Dacă toate acestea sunt adevărate, atunci Biserica modernă și creștinii moderni care urmează căile ei pierzătoare^[11] nu mai pot pretinde că sunt Trupul lui Hristos.

Termenul grec folosit pentru cuvântul tradus prin trup este σῶμα (sōma),^[12] provenit din verbul grec σῴζω (sōzō), care înseamnă „a salva, a păstra în siguranță și întreg,” derivat la rândul lui din forma arhaică saos, „în siguranță.”

Este tradus consecvent prin trup de 144 de ori, dar apare și ca robi în Apocalipsa 18:13: „Și scorțișoară, și miresme, și mir, și tămâie, și vin, și untdelemn, și făină albă, și grâu, și vite, și oi, și cai, și care, și robi (σῶμα – sōma), și suflete de oameni.”

Cartea enumeră aici bunurile deținute de negustorii pământului.^[13]

Deși termenul grec σῶμα (sōma) este definit ca „trupul oamenilor sau al animalelor,” ori chiar „corpurile planetelor și ale stelelor (corpurile cerești),” el poate desemna și un ansamblu de corpuri independente unite printr-o putere sau legătură invizibilă, precum gravitația.

De asemenea, este folosit ca termen general pentru „un număr de oameni strâns uniți într-o singură societate sau, ca să spunem așa, într-o familie; un trup social, etic sau mistic.” Acesta poate fi mare sau mic, corporativ sau neîncorporat și, evident, poate fi chiar mistic.

Termenul mistic poate fi definit ca fiind preocupat de suflet sau de spirit, mai degrabă decât de lucrurile materiale.

Când Pavel folosește mai liber expresia „trupul lui Hristos,” vorbește el despre un Trup specific, cu o natură juridică, sau despre un ansamblu general de creștini cu o natură mistică?

Vorbește despre ceva cu un trup corporativ sau doar spiritual?

Când vorbim despre ceva precum „biserica,” vorbim despre un corp corporativ într-un sens specific sau doar în sensul cel mai general?

Cuvântul „corporație” (din latinul corpus, „trup”) este definit astfel: „O ființă artificială creată prin lege și compusă din indivizi care subzistă ca un corp politic sub o denumire specială.”^[14]

În cazul Bisericii ca și corpus al lui Hristos, regele cetățenilor Iudeii era Mesia, Isus Hristos, cel mai înalt fiu al lui David.

Numai El a întemeiat Biserica. Isus a făcut aceasta când a spus: „Și Eu vă rânduiesc vouă o împărăție, după cum Tatăl Meu Mi-a rânduit-o Mie.”^[15] Isus nu a rânduit pe toți oamenii, ci doar mica Lui turmă, așa cum le-a spus că va face.^[16]

Atunci, unde se încadrează oamenii în acest întreg trup al creștinilor?

Termenul bătrân (prezbiter) nu este o funcție a Bisericii, ci o funcție a familiei. Capul fiecărei gospodării era bătrânul familiei. Apostolii nu au rânduit oameni ca prezbiteri ai Bisericii, ci au rânduit oameni care erau deja bătrâni pentru a ajuta la lucrarea Bisericii.

Până când oamenii nu înțeleg că ei înșiși erau prezbiterii, le va fi greu să priceapă rolul prezbiterilor într-o comunitate de creștini.

Este Biserica deja creată de Isus Hristos, conform definiției legale a unei biserici?

Dacă a „încorpora” înseamnă „a crea o corporație; a conferi un statut corporativ unor persoane determinate” (Black’s Law Dictionary, ediția a 3-a, p. 946), și dacă Isus a fost Rege, atunci El Și-a întemeiat Biserica sub acea formă de guvernare predicată de El, de Ioan și de apostoli, potrivit doctrinelor și rânduielilor Lui.

Întrebarea este: unde este Biserica Lui, care este deja încorporată ca instituția Lui corporativă pe pământ?

Biserica întemeiată de Hristos și rânduită de El micii Sale turme^[17] a fost un trup corporativ real, la fel cum fuseseră leviții înaintea lor, rânduiți de Moise.

Ei slujeau corturile congregațiilor poporului ca un guvern care nu exercita autoritate unii peste alții, ci funcționa prin daruri de bunăvoie.

Ceea ce era dat leviților de către popor, la fel ca darurile aduse slujitorilor lui Hristos, era oferit liber și dăruit în întregime.

Birocrația libertății

Dacă o birocrație este „un sistem de guvernare în care majoritatea deciziilor importante sunt luate de funcționari ai statului, nu de reprezentanți aleși,” atunci, într-un anumit sens, bătrânii din adunările libere formează birocrația Împărăției lui Dumnezeu. Aceasta deoarece, într-o rețea de congregații familiale adunate în grupuri de zece, așa cum a poruncit Hristos, se formează „un sistem de guvernare în care cele mai importante decizii” sunt luate de oameni aflați în stare de libertate, nu de reprezentanți aleși.

Trupul slujitorilor chemați afară de Moise în Israel a fost Biserica din pustie, adică leviții, iar trupul slujitorilor chemați afară de Hristos a fost Biserica Primară.

Ambele au devenit Binefăcători care nu exercitau autoritate, ci împărțeau drept pâinea darurilor de bunăvoie din casă în casă.^[18]

Dacă un slujitor nu își îndeplinește bine lucrarea, oamenii au puterea să-și mute sprijinul către cei care fac lucrurile mai bine. Principiile pieței libere, aplicate guvernării, sunt calea către libertate.

Astăzi, mulți dintre cei care se numesc creștini se roagă „Părinților pământului” și oamenilor care se numesc binefăcători, dar exercită autoritate unii peste alții.

Ei ar trebui să-și iubească aproapele ca pe ei înșiși, cu „caritate fierbinte,” și să nu dorească Corbanul fariseilor, care face Cuvântul lui Dumnezeu fără putere și reprezintă plata nelegiuirii.

Asistența socială oferită prin caritate legală este o capcană: îi transformă pe oameni în marfă și blestemă copiii prin practici de lăcomie.

Odată ce înțelegi rolul slujitorului și al bătrânului, poți înțelege ce înseamnă cu adevărat Religia Curată și cum aceasta era slujirea zilnică.

O corporație poate fi definită ca fiind două sau mai multe persoane adunate sub o autoritate preexistentă pentru un scop anume, ca și cum ar fi o singură persoană.

Conform acestei definiții, familia este o corporație. Totuși, în mod obișnuit nu folosim acest termen pentru a descrie o familie, nu doar pentru că o „corporație” este definită și ca „o ființă artificială creată prin lege și compusă din indivizi care subzistă ca un corp politic sub o denumire specială,” ci și pentru că o „corporație” este definită ca „o persoană artificială sau entitate juridică creată de sau sub autoritatea legilor unui stat. O asociație de persoane creată prin statut ca entitate juridică.”^[19]

Familia unită sub Dumnezeu este o corporație a lui Dumnezeu.

O familie unită prin Căsătoria Sfântă este unită sub Dumnezeu, în timp ce o familie unită sub stat poate avea un statut cu totul diferit. În Căsătoria Sfântă, conform Canonului Bisericii, slujitorul nu este parte a unirii; doar cuplul și Dumnezeu sunt părți ale unirii. Într-o căsătorie sub stat, statul este în mod clar o parte a unirii. Drepturile care izvorăsc din unirea naturală dintre soț și soție sunt astfel îmbinate cu puterea statului.

Familia creată prin legăturile unei astfel de uniri devine supusă autorității statului. Întrucât Biserica, sub Hristos și prin autoritatea lui Hristos, nu este parte a unirii în Căsătoria Sfântă, familia rămâne liberă sub Dumnezeu. Pentru a menține această libertate, membrii Bisericii și slujitorii ei trebuie să caute să protejeze drepturile și autonomia fiecărei familii la fel de mult ca pe ale lor.

Nu este oare Biserica deja creată de Isus Hristos, potrivit definiției juridice a unei biserici?

Nu este Dumnezeu puterea suverană a Bisericii Sale?

Dacă Isus a fost Împărat și Și-a întemeiat Biserica sub acea formă unică de guvernare, cu doctrinele și rânduielile Sale, atunci Biserica Sa este încorporată ca instituția (franciza) Sa corporativă pe pământ.

Dacă Împărăția a fost rânduită „micii Sale turme” ca instituția (franciza) Sa corporativă, iar această mică turmă erau slujitorii Lui, atunci ce este întreaga turmă a poporului?

Și sunt ei oare sub autoritatea slujitorilor Bisericii?
Nicidecum!^[20]

Dacă slujitorii Bisericii, în sensul ei specific, nu trebuiau să exercite autoritate, așa cum a spus Hristos, atunci care este relația dintre slujitori și congregația poporului – și invers?

Împărăția lui Dumnezeu și Biserica nu sunt o democrație în care cincizeci și unu la sută pot conduce peste restul.

Împărăția lui Dumnezeu, asemenea Bisericii în sens general, este o comunitate legată printr-o comuniune a iubirii, nu printr-un contract social în care unul are autoritate asupra altuia.

Aceasta nu înseamnă că nu există constrângeri legale, ci că aceste constrângeri sunt impuse de Cel care a întemeiat Biserica.

Biserica, în sensul ei specific, așa cum a fost rânduită de Hristos – Cel mai înalt Fiu al lui David și un alt Împărat^[21] – este separată juridic de Stat și de congregație, la fel cum leviții erau separați de poporul lui Israel și de celelalte națiuni.^[22]

Slujitorii Bisericii aparțin lui Dumnezeu prin Hristos^[23] și nu pot aparține unui alt stăpân.^[24] Dacă ar face-o, al doilea stăpân ar avea autoritate asupra Bisericii.^[25]

Congregația rămâne liberă să aleagă. Unii pot fi legați de lume prin legăminte, contracte sau constituții. Slujitorii Bisericii, atunci când acționează ca Biserica Lui, se află sub o incapacitate juridică,^[26] deoarece nu au moștenire în țară, nici proprietate personală, asemenea leviților din vechime.^[27]

Dumnezeu a susținut întotdeauna proprietatea privată a mijloacelor de producție de către individ și familia sa.^[28] Leviții, care făceau parte din acest sistem de autoguvernare numit Împărăția lui Dumnezeu, dețineau pământ în comun,^[29] la fel cum slujitorii Bisericii primare aveau toate lucrurile în comun.^[30] Aceasta a făcut posibilă practica carității în acea societate creștină, prin Legea desăvârșită a libertății, a poporului, prin popor și pentru popor.^[31]

Nimrozii și Cainii lumii au fost binefăcători ai forței, nu ai carității – părinți ai pământului care au urmărit conceptul unei singure pungi, specific socialismului. Isus nu a fost socialist. Biserica, definită juridic, este „o formă de guvernare” care nu stăpânește peste oameni. Ea oferă un Corban al carității care face Cuvântul lui Dumnezeu lucrător și îi eliberează pe captivi.

În timp ce slujitorii sunt un singur Trup, membrii congregației sunt adunări libere. Ei nu sunt legați ca o asociație neîncorporată – nici congregant de congregant, nici congregant de slujitor. Dar slujitorul și congregația, deși separați juridic, sunt legați spiritual prin alegerile libere ale Duhului Lui. Ei sunt un singur trup pentru că au – sau caută – un singur Tată drept, care este în ceruri. Biserica este chemată să fie slujitoarea Lui și să slujească poporului, la porunca Lui, ca binefăcători care nu exercită autoritate asupra oamenilor.

Congregațiile nu sunt corporații.

Nici congreganții nu sunt membri ai unei asociații neîncorporate.

Congreganții sunt membri ai familiilor, căci Împărăția lui Dumnezeu este din generație în generație.^[32]

O corporație este o entitate a statului și a statutelor lui, așa cum Biserica este o entitate a lui Hristos, sau Corporația lui Hristos, și este supusă statutelor și rânduielilor Lui; însă congregația trebuie să rămână liberă, deoarece congregantul rămâne liber.^[33]

„Corporație. Toate corporațiile, de orice fel ar fi ele, sunt modelate și controlate, atât în ceea ce pot face, cât și în modul în care pot face, de cartelele sau actele lor de încorporare, care pentru ele sunt legile existenței lor, de care nu se pot dispensa și pe care nu le pot modifica.”^[34]

Când Hristos a rânduit o Împărăție, o formă de guvernare, asupra ucenicilor Săi, făcându-i ambasadorii Săi, El le-a oferit o Cartă, ca Împărat al unei Împărății.

Deși este limpede că Hristos a rânduit o Împărăție, un guvern, pentru ucenicii Săi, putem întreba:

De unde a primit El autoritatea de a încorpora Biserica?
    Isus, ca Mântuitor (Soter) și Suveran, a încorporat Biserica.

Care este actul de sigilare al încorporării pentru Biserica întemeiată de Isus Hristos?
    A fost oare jertfa Sa pe cruce și vărsarea sângelui Său actul de sigilare?

Care sunt incapacitățile juridice impuse de Hristos slujitorilor Săi?
    Ieșiți afară, nu dețineți nimic ca proprietate personală, deveniți slujitorii Lui separați, în lume, dar nu din lume…

Cât de mult trebuie să se conformeze slujitorii lui Hristos acelor sancțiuni impuse de Moise?

A te aduna în Numele Lui înseamnă a te aduna în caracterul Lui.

Astăzi, bisericile recunoscute legal nu sunt încorporate în Trupul lui Hristos, ci în Trupul Statului — al lumii și al altor guverne create de oameni, ca și corporații ale statului. Îndatoririle sacerdotale pe care bisericile moderne încă le îndeplinesc sunt realizate prin autoritatea conferită de stat. Iar slujitorii nu mai sunt separați, ci sunt din lume.

Avem nevoie să privim mai profund cum și de ce funcționa Biserica așa cum funcționa și în ce fel diferă aceasta de ceea ce astăzi se prezintă drept Biserică.

În realitate, ele slujesc Cezarului ca slujitori ai lui, de pildă în cazul Căsătoriei civile în locul Căsătoriei Sfinte.

Ele slujesc statului făcându-i pe oameni să se simtă bine cu privire la starea lor de supunere.

Încă își revendică dreptul la zeciuieli, dar au abandonat obligația slujirii zilnice, cedând-o statului care exercită autoritate, după ce au risipit zeciuielile poporului asupra lor înșiși.

De asemenea, pentru că bisericile moderne nu mai slujesc efectiv poporului, ele s-au încorporat statului solicitând asistența lui, care s-a dovedit a fi o capcană și o cursă.

Dacă ne vom pocăi și vom începe să căutăm Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, adunându-ne în Numele Lui pentru a ne îngriji unii de alții în credință, speranță și caritate, potrivit Legii desăvârșite a libertății, atunci Dumnezeu ne va binecuvânta cu Harul Său.

Cuvântul „trup” și cuvântul „Hristos” apar împreună în același verset din Biblie de 17 ori.^[35]

De patru ori apare expresia Trupul lui Hristos.^[36]

În Romani 12:5 găsim formularea trup în Hristos: „Tot așa și noi, cei mulți, suntem un singur trup în Hristos, iar fiecare în parte suntem mădulare unii altora.”

1. Romani 7:4 „Așadar, fraților mei, și voi ați murit față de Lege prin trupul lui Hristos, ca să fiți ai Altuia, ai Celui ce a înviat din morți, ca să aducem rod lui Dumnezeu.”
    
   1 Corinteni 10:16-19 „Paharul binecuvântării pe care-l binecuvântăm nu este el împărtășire cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtășire cu trupul lui Hristos? Pentru că o pâine, un trup suntem noi cei mulți; căci toți ne împărtășim din aceeași pâine. Vedeți pe Israel cel după trup: oare cei ce mănâncă jertfele nu sunt ei părtași altarului? Ce zic deci? Că idolul este ceva? Sau că ce se jertfește idolilor este ceva?”
    
   1 Corinteni 12:27 „Iar voi sunteți trupul lui Hristos și mădulare în parte.”
    
   Efeseni 4:12 „Spre desăvârșirea sfinților, spre lucrarea slujirii, spre zidirea trupului lui Hristos.” ↩︎
2. 4175 ~πολίτευμα~ politeuma @pol-it’-yoo-mah@ din 4176; substantiv neutru AV-conversation 1; 1
    
       1) administrarea treburilor civile sau a unei comunități
    
       2) constituția unei comunități, forma de guvernământ și legile prin care este administrate
    
       3) o stat, o comunitate
           3a) comunitatea cetățenilor
    
   Textul grec din Filipeni 3:20 afirmă: τὸ γὰρ πολίτευμα ἡμῶν ἐν οὐρανοῖς ὑπάρχει. Substantivul πολίτευμα (politeuma) nu desemnează, în uzul său clasic și elenistic, un simplu „sentiment de apartenență” sau o destinație escatologică viitoare, ci indică realitatea concretă a organizării civice și a administrării treburilor publice.
   Conform BDAG (3rd ed.), politeuma înseamnă: „commonwealth, state; the administration of civic affairs; the conduct of life as governed by laws”. LSJ (Liddell–Scott–Jones) definește termenul ca „the condition and rights of a citizen; the body of citizens; constitution or civic administration”. Termenul derivă din πόλις (polis, cetate) și πολίτης (polites, cetățean) și este înrudit cu verbul πολιτεύομαι (politeuomai), „a trăi ca cetățean, a administra viața civică”, utilizat de Pavel în Filipeni 1:27 („purtați-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos”), cu un sens explicit comunitar și public.
   Prin urmare, Pavel nu afirmă doar că „aparținem cerului,” ci că viața noastră civică, ordinea noastră de guvernare și loialitatea noastră politică supremă își au izvorul în ceruri, nu în ordinea imperială romană. Această afirmație capătă greutate decisivă în contextul istoric al cetății Filipi, colonie romană (colonia iuris Italici), ai cărei locuitori trăiau sub jurisdicția și legile Romei, deși se aflau geografic în Macedonia. Pavel folosește deliberat acest cadru: așa cum Filipi își deriva politeuma din Roma, Ekklesia își derivă politeuma din cer, adică din Împărăția lui Dumnezeu.
   Această realitate este inseparabilă de limbajul juridic folosit de Isus însuși: „Și Eu rânduiesc (διατίθεμαι) o Împărăție pentru voi, după cum Tatăl Meu a rânduit-o pentru Mine” (Luca 22:29). Verbul διατίθεμαι este un termen tehnic din sfera testamentară și contractuală (cf. BDAG, LXX), indicând un act de instituire juridică și delegare de autoritate. Pavel, în Filipeni 3:20, explicitează sediul acestei autorități: nu Roma, nu Cezarul, ci cerul – de unde guvernează Hristos ca „alt Împărat” (cf. Fapte 17:7).
   Reducerea modernă a versetului la ideea de „cetățenie cerească” în sens exclusiv viitor și spiritual estompează caracterul public, normativ și practic al afirmației pauline. În logica lui Pavel, politeuma indică existența a două jurisdicții concurente: una imperială, coercitivă, și una cerească, întemeiată pe slujire, dreptate și jertfă. Creștinii nu sunt apolitici, ci trăiesc sub o altă politică – o ordine prezentă, activă, care se manifestă prin viață comunitară, neprihănire trăită și „religie curată” (cf. Iacov 1:27).
   În concluzie, Filipeni 3:20 nu este un text despre evadare din lume, ci un enunț constituțional al Împărăției lui Dumnezeu: o comunitate vie, care își administrează viața după normele cerului, în mijlocul lumii, dar sub o autoritate superioară celei statale. ↩︎
3. Filipeni 3:20 „Căci cetățenia noastră este în ceruri, de unde și pe Mântuitorul așteptăm, pe Domnul Isus Hristos.” ↩︎
4. Luca 22:29 „Și Eu vă rânduiesc Împărăția, precum Mi-a rânduit-o Mie Tatăl Meu.” ↩︎
5. Fapte 17:7 „Pe care Iason i-a primit; și toți aceștia lucrează împotriva poruncilor Cezarului, zicând că este un alt împărat: Isus.” ↩︎
6. 4176 ~πολιτεύομαι~ politeuomai @pol-it-yoo’-om-ahee@ voce medie dintr-un derivat al lui 4177 polites „locuitorul oricărui oraș sau țară” din cuvântul polis; verb AV-live 1, let (one’s) conversation be 1; 2
    
       1) a fi cetățean
       2) a administra treburile civile, a conduce statul
       3) a face sau a crea un cetățean
           3a) a fi cetățean
           3b) a se comporta ca un cetățean
                 3b1) a folosi sau a recunoaște legile
                 3b2) a se conduce conform unei legi de viață asumate ↩︎
7. 4177 ~πολίτης~ polites @pol-ee’-tace@ din 4172; substantiv masculin AV-cetățean 3; 3
    
       1) un cetățean
           1a) locuitorul oricărui oraș sau țară
           1b) asocierea cu altul în cetățenie
                 1b1) concetățean, compatriot ↩︎
8. 4172 ~πόλις~ polis @pol’-is@ probabil din același rădăcină ca polemos 4171 însemnând război, sau poate din polus 4183 însemnând mulți, mult, mare; substantiv feminin AV-cetate 164; 164
    
       1) o cetate
           1a) cetatea natală a cuiva, cetatea în care trăiește cineva
           1b) Ierusalimul ceresc
                 1b1) locuința celor fericiți în cer
                 1b2) capitala vizibilă a împărăției cerești, care va coborî pe pământ după reînnoirea lumii prin foc
    
           1c) locuitorii unei cetăți ↩︎
9. Matei 5:14 „Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe vârf de munte nu poate să rămână ascunsă.” ↩︎
10. Nu exercitați autoritate
     
    Matei 20:25 „Isus i-a chemat la El și le-a zis: ‘Știți că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, și cei mari le poruncesc cu autoritate. Dar între voi să nu fie așa…’”
     
    Marcu 10:42 „Isus i-a chemat și le-a zis: ‘Știți că cei socotiți a domni peste neamuri stăpânesc peste ele cu putere, și mai-marii lor le poruncesc cu autoritate. Dar între voi să nu fie așa…’”
     
    Luca 22:25 „El le-a zis: ‘Împărații neamurilor domnesc peste ele, și cei ce le poruncesc cu autoritate sunt numiți binefăcători. Dar între voi să nu fie așa…’” ↩︎
11. Căi pierzătoare
     
    2 Petru 2:2 „Și mulți se vor lua după necuviințele lor; și din pricina lor, calea adevărului va fi hulită.”
     
    2 Petru 2:15 „Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit și au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptății.”
     
    2 Petru 2:21 „Mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la sfânta poruncă ce li s-a dat.”
     
    Matei 24:10-13 „Atunci mulți se vor poticni și se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții. 11 Și se vor scula mulți proroci mincinoși și vor înșela pe mulți. 12 Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci. 13 Dar cel ce va răbda până la sfârșit va fi mântuit.”
     
    Matei 24:24 „Căci se vor scula Hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi posibil, și pe cei aleși.”
     
    Marcu 13:22 „Căci se vor scula Hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor face semne și minuni, ca să înșele, dacă va fi cu putință, și pe cei aleși.”
     
    1 Ioan 2:19 „Din noi au ieșit, dar nu erau de-ai noștri; căci dacă ar fi fost de-ai noștri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu toți sunt de-ai noștri.”
     
    Romani 2:24 „Căci numele lui Dumnezeu este hulit între neamuri din pricina voastră, după cum este scris.”
     
    Matei 7:14 „Căci strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață, și puțini sunt cei ce o află.” ↩︎
12. 4983 ~σῶμα~ soma @so’-mah@ din 4982; TDNT-7:1024,1140; {Vezi TDNT 780} substantiv neutru AV-trup 144, trupește 1, rob 1; total 146
     
        1) trupul atât al oamenilor, cât și al animalelor
            1a) un trup mort sau cadavru
            1b) trupul viu
                  1b1) al animalelor
     
        2) trupurile planetelor și ale stelelor (corpi cerești)
     
        3) este folosit pentru un număr (mare sau mic) de oameni uniți strâns într-o societate, sau familie ca să zicem așa; un trup social, etic, mistic
            3a) așa în NT pentru biserică
     
        4) ceea ce aruncă o umbră, distinct de umbra însăși ↩︎
13. Apocalipsa 18:11-17 „Și negustorii pământului plâng și se tânguiesc pentru ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: marfă de aur și de argint, de pietre scumpe și de mărgăritare, de in subțire și de purpură, de mătase și de stacojiu, tot felul de lemn de tui, tot felul de vase de fildeș, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier și de marmură, scorțișoară și mirodenii, mir și tămâie, vin și untdelemn, făină fină și grâu, vite și oi, cai și trăsuri, și trupuri și suflete de oameni. Și roadele pe care le poftise sufletul tău s-au dus de la tine, și toate lucrurile grase și strălucite s-au dus de la tine, și nu le vei mai găsi niciodată. Negustorii acestor lucruri, care s-au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe de frica chinului ei, plângând și tânguindu-se, și zicând: ‘Vai, vai, cetate mare, care erai îmbrăcată în in subțire și în purpură și în stacojiu, și împodobită cu aur și cu pietre scumpe și cu mărgăritare! Căci într-un singur ceas s-a prăpădit o așa mare bogăție!’ Și toți corăbierii și toți cei ce merg pe mare cu corăbii, și marinarii, și câți fac negoț pe mare, stăteau departe.” ↩︎
14. Dicționarul de Drept Bouvier ↩︎
15. Luca 22:29 „Și Eu vă rânduiesc Împărăția, precum Mi-a rânduit-o Mie Tatăl Meu.” ↩︎
16. Luca 12:32 „Nu te teme, turmă mică; căci Tatăl vostru a găsit cu cale să vă dea Împărăția.” ↩︎
17. Luca 12:32 „Nu te teme, turmă mică; căci Tatăl vostru a găsit cu cale să vă dea Împărăția.” ↩︎
18. Fapte 2:46 „Și în fiecare zi, stând într-un cuget în templu și frângând pâinea din casă în casă, își luau hrana cu bucurie și cu inimă curată.” ↩︎
19. Dicționarul de Drept Black’s, ediția a 6-a. O corporație este o entitate legală creată de un stat. ↩︎
20. Matei 20:25 „Isus i-a chemat la El și le-a zis: ‘Știți că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, și cei mari le poruncesc cu autoritate. Dar între voi să nu fie așa…’”
     
    Marcu 10:42 „Isus i-a chemat și le-a zis: ‘Știți că cei socotiți a domni peste neamuri stăpânesc peste ele cu putere, și mai-marii lor le poruncesc cu autoritate. Dar între voi să nu fie așa…’”
     
    Luca 22:25 „El le-a zis: ‘Împărații neamurilor domnesc peste ele, și cei ce le poruncesc cu autoritate sunt numiți binefăcători. Dar între voi să nu fie așa…’” ↩︎
21. Fapte 17:7 „Pe care Iason i-a primit; și toți aceștia lucrează împotriva poruncilor Cezarului, zicând că este un alt împărat: Isus.” ↩︎
22. Numeri 3:12 „Iată, Eu i-am luat pe leviți din mijlocul copiilor lui Israel în locul tuturor întâilor născuți care deschid pântecele printre copiii lui Israel; de aceea leviții vor fi ai Mei.”
     
    Numeri 3:45 „Ia pe leviți în locul tuturor întâilor născuți dintre copiii lui Israel și vitele leviților în locul vitelor lor; și leviții vor fi ai Mei. Eu sunt Domnul.”
     
    Numeri 8:14 „Astfel să desparți pe leviți din mijlocul copiilor lui Israel; și leviții vor fi ai Mei.” ↩︎
23. Ioan 17:11-16 „Și Eu nu mai sunt în lume, dar aceștia sunt în lume, și Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în Numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi. 12 Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în Numele Tău; pe cei pe care Mi i-ai dat i-am păzit, și nici unul din ei n-a pierit, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. 13 Iar acum vin la Tine și aceste lucruri le grăiesc în lume, ca să aibă bucuria Mea deplină în ei. 14 Le-am dat cuvântul Tău; și lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. 15 Nu rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. 16 Nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.” ↩︎
24. Luca 16:13 „Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt, sau va ține la unul și va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.” ↩︎
25. Numeri 1:50 „Ci tu rânduiește pe leviți peste cortul mărturiei și peste toate vasele lui și peste toate lucrurile care țin de el; ei să poarte cortul și toate vasele lui; ei să-i slujească și să tăbărască împrejurul cortului.” ↩︎
26. Infirmity (Neputință/Slăbiciune). Defect, imperfecțiune sau slăbiciune. În sens legal, termenul infirmity este folosit pentru a însemna orice imperfecțiune care face o anumită tranzacție nulă sau incompletă. De exemplu, dacă o faptă întocmită pentru transferul proprietății asupra unui teren conține o descriere eronată a acestuia, există o infirmity în tranzacție. West’s Encyclopedia of American Law, ediția a 2-a. Copyright 2008 The Gale Group, Inc. Toate drepturile rezervate. ↩︎
27. Numeri 18:20 „Domnul a zis lui Aaron: ‘Tu nu vei avea moștenire în țara lor și nu vei avea parte între ei; Eu sunt partea ta și moștenirea ta în mijlocul copiilor lui Israel.’”
     
    Numeri 18:23 „Ci leviții să facă slujba cortului întâlnirii și ei să poarte nelegiuirea lor; aceasta va fi o lege veșnică pentru neamurile voastre, că în mijlocul copiilor lui Israel ei nu vor avea moștenire.”
     
    Afirmația că slujitorii Bisericii aparțin lui Dumnezeu prin Hristos și nu pot aparține unui alt stăpân exprimă un principiu juridico-teologic fundamental al Împărăției: exclusivitatea jurisdicției. În Scriptură, apartenența nu este una simbolică, ci funcțională și normativă. „Voi nu sunteți ai voștri… ați fost cumpărați cu un preț” (1 Cor 6:19–20) nu descrie o metaforă devoțională, ci un transfer de stăpânire (κύριος → κύριος), în care Hristos devine singurul Suveran legitim al celor chemați în slujirea Sa.
     
    În drept, regula este constantă: cel care conferă mandatul exercită jurisdicția asupra mandatarului. Dacă un slujitor al Bisericii ar aparține simultan unei alte autorități—stat, corporație, instituție politică sau religioasă recunoscută civil—această dublă apartenență ar crea o conflictualitate de jurisdicții. Într-un asemenea caz, autoritatea care acordă protecție, statut sau beneficii legale dobândește implicit putere de reglementare și sancțiune asupra slujitorului și, prin extensie, asupra lucrării sale. De aici rezultă avertismentul explicit al lui Hristos: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni” (Mt 6:24). Aceasta nu este o maximă morală, ci o clauză de incompatibilitate juridică.
     
    Congregația, în schimb, rămâne liberă. Familiile și persoanele pot alege să se lege de lume prin contracte, constituții, legăminte civile sau beneficii statale. Această libertate derivă din statutul lor de subiecți morali autonomi în ordinea creației. Scriptura nu neagă existența acestor alegeri, dar le distinge clar de chemarea slujitorului. Tocmai această distincție protejează libertatea congregației: slujitorii nu pot impune, iar congreganții pot alege.
     
    În acest context apare noțiunea esențială de incapacitate juridică a slujitorilor Bisericii. În dreptul clasic, incapacitatea juridică nu este o pedeapsă, ci o limitare voluntară sau constitutivă a capacității de a deține, contracta sau dispune de bunuri, instituită pentru a preveni conflicte de interese și abuzuri de putere. Leviții din Vechiul Testament reprezintă precedentul normativ: „Ei n-au moștenire în țară” (Num 18:20; Deut 18:1–2). Lipsa moștenirii nu era o lipsire arbitrară, ci o garanție instituțională că slujirea nu va fi transformată în dominație economică sau politică.
     
    Aceeași logică se regăsește în Biserica întemeiată de Hristos. Slujitorii, atunci când acționează ca Biserică—adică în exercitarea slujirii lor publice—se află sub o incapacitate juridică funcțională:
        • nu au patrimoniu personal asupra celor date lui Dumnezeu;
        • nu pot revendica moștenire, taxare sau drepturi coercitive;
        • nu pot contracta în numele Bisericii în mod care să o subordoneze unei puteri externe;
        • nu pot transforma slujirea într-o profesie cu beneficii garantate.
     
    Această incapacitate este analogă cu statutul fiduciary din dreptul modern: slujitorul este administrator (οἰκονόμος), nu proprietar. Bunurile, darurile și susținerea sunt date lui Dumnezeu și administrate pentru binele altora. Orice încercare de a converti această administrare în drept de proprietate sau autoritate personală ar constitui o uzurpare de jurisdicție.
     
     Prin urmare, incapacitatea juridică a slujitorilor nu slăbește Biserica, ci o protejează. Ea împiedică capturarea Împărăției de către stat, piață sau ambiții personale și menține distincția esențială dintre:
     
        • Biserică – corpul slujitorilor chemați, separați și lipsiți de putere coercitivă;
        • Congregație – adunările libere ale familiilor, unite prin iubire și alegere;
        • Stat – structura coercitivă a lumii, legitimă doar în măsura în care oamenii i se supun voluntar.
     
    În concluzie, slujitorii aparțin exclusiv lui Dumnezeu prin Hristos tocmai pentru ca nimeni altcineva să nu poată avea autoritate asupra Bisericii. Incapacitatea lor juridică este forma concretă prin care Împărăția rămâne liberă, iar slujirea rămâne slujire, nu guvernare asupra oamenilor. ↩︎
28. Levitic 25:10 „Și veți sfinți anul al cincizecilea și veți vesti slobozenia în țară pentru toți locuitorii ei; acesta să fie pentru voi anul de jubileu; fiecare din voi să se întoarcă la moșia lui și fiecare să se întoarcă la familia lui.” ↩︎
29. Iosua 14:4 „Căci fiii lui Iosif erau două seminții: Manase și Efraim; de aceea nu au dat leviților parte în țară, ci doar cetăți de locuit, cu suburbii pentru vitele lor și pentru averea lor.” ↩︎
30. Fapte 2:44 „Și toți cei ce credeau erau laolaltă și aveau toate de obște.” ↩︎
31. Fapte 4:32 „Iar mulțimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet; și nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau lor de obște.” ↩︎
32. Daniel 4:3 „Cât de mari sunt semnele Lui și cât de puternice sunt minunile Lui! Împărăția Lui este o împărăție veșnică, și stăpânirea Lui dăinuie din neam în neam.”
     
    Daniel 4:34 „La sfârșitul zilelor, eu, Nebucadnețar, am ridicat ochii spre cer, și mi-a venit mintea înapoi; și am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat și slăvit pe Cel ce trăiește în veac, a cărui stăpânire este veșnică, și a cărui împărăție dăinuie din neam în neam.”
     
    Plângeri 5:19 „Tu, Doamne, domnești în veac, scaunul Tău de domnie dăinuie din neam în neam.”
     
    Isaia 51:8 „Căci molia îi va mânca ca pe o haină și viermele îi va mânca ca pe lână; dar dreptatea Mea va dăinui în veac și mântuirea Mea din neam în neam.”
     
    Luca 1:50 „Și mila Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.” ↩︎
33. Levitic 25:10 „Și veți sfinți anul al cincizecilea și veți vesti slobozenia în țară pentru toți locuitorii ei; acesta să fie pentru voi anul de jubileu; fiecare din voi să se întoarcă la moșia lui și fiecare să se întoarcă la familia lui.” ↩︎
34. Dicționarul de Drept Bouvier ↩︎
35. Romani 7:4 „Așadar, fraților mei, și voi ați murit față de Lege prin trupul lui Hristos, ca să fiți ai Altuia, ai Celui ce a înviat din morți, ca să aducem rod lui Dumnezeu.”
     
    Romani 8:10 „Și dacă Hristos este în voi, trupul este mort din pricina păcatului, dar duhul este viață din pricina dreptății.”
     
    Romani 12:5 „Tot așa și noi, cei mulți, suntem un trup în Hristos, și mădulare unii altora.”
     
    1 Corinteni 10:16 „Paharul binecuvântării pe care-l binecuvântăm nu este el împărtășire cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtășire cu trupul lui Hristos?”
     
    1 Corinteni 12:12 „Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare, și toate mădularele trupului, măcar că sunt multe, sunt un singur trup, așa și Hristos.”
     
    1 Corinteni 12:27 „Iar voi sunteți trupul lui Hristos și mădulare în parte.”
     
    2 Corinteni 5:10 „Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele făcute prin trup, fie bine, fie rău.”
     
    2 Corinteni 12:2 „Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu știu; fie în afară de trup, nu știu; Dumnezeu știe – a fost răpit până la al treilea cer.”
     
    Efeseni 3:6 „Ca neamurile să fie împreună-moștenitoare și de un singur trup și împreună-părtășitoare la făgăduința Lui în Hristos prin Evanghelie.”
     
    Efeseni 4:12 „Spre desăvârșirea sfinților, spre lucrarea slujirii, spre zidirea trupului lui Hristos.”
     
    Efeseni 5:23 „Căci bărbatul este capul nevestei, după cum și Hristos este capul Bisericii, și El este Mântuitorul trupului.”
     
    Filipeni 1:20 „După așteptarea și nădejdea mea stăruitoare, că în nimic nu voi fi făcut de rușine, ci cu toată îndrăzneala, ca totdeauna, așa și acum, Hristos va fi înălțat în trupul meu, fie prin viață, fie prin moarte.”
     
    Coloseni 1:24 „Acum mă bucur în suferințele mele pentru voi și împlinesc în trupul meu ce lipsește suferințelor lui Hristos pentru trupul Lui, care este Biserica.”
     
    Coloseni 2:11 „În El ați fost tăiați împrejur cu o tăiere împrejur făcută fără mâini, prin dezbrăcarea de trupul poftelor firii pământești, prin tăierea împrejur a lui Hristos.”
     
    Coloseni 2:17 „Care sunt umbră a lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.”
     
    1 Tesaloniceni 5:23 „Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească pe voi desăvârșit; și duhul vostru cel întreg și sufletul și trupul să fie păzite fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.”
     
    Evrei 10:10 „Prin această voință am fost sfințiți noi, prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna.” ↩︎
36. Romani 7:4 „Așadar, fraților mei, și voi ați murit față de Lege prin trupul lui Hristos, ca să fiți ai Altuia, ai Celui ce a înviat din morți, ca să aducem rod lui Dumnezeu.”
     
    1 Corinteni 10:16 „Paharul binecuvântării pe care-l binecuvântăm nu este el împărtășire cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtășire cu trupul lui Hristos?”
     
     1 Corinteni 12:27 „Iar voi sunteți trupul lui Hristos și mădulare în parte.”
     
    Efeseni 4:12 „Spre desăvârșirea sfinților, spre lucrarea slujirii, spre zidirea trupului lui Hristos.” ↩︎